Ortodonţia este un cuvânt derivat din grecescul „orthos” care în traducere înseamnă a îndrepta si „dontos” care înseamnă dinţi şi reprezintă o specialitate distinctă în cadrul stomatologiei moderne al cărei scop este acela de a îmbunătăţi aspectul, poziţia si funcţionalitatea dinţilor anormal aliniaţi şi de a remodela poziţia oaselor maxilare pentru a reda frumuseţea şi funcţionalitatea danturii dumneavoastre.

Pe inţelesul tuturor, prin ortodonţie trebuie sa înţelegem ideea de dinţi strâmbi sau care nu sunt aliniaţi corect pe care medicul specialist ortodont  încearcă să îi alinieze prin intermediul aparatelor ortodontice mobile sau fixe.

Aceşti dinţi strâmbi şi înghesuiţi nu sunt doar o problemă estetică, ci pot duce la boli reale şi serioase. Ei sunt mai greu de curăţat chiar şi printr-un periaj corect si astfel au un risc de a dezvolta carii mult mai ridicat. Ei pot fi pierduţi mai devreme datorită carierii şi bolii parodontale, şi obligă muşchii masticatori la un efort suplimentar, ce poate duce la dureri de cap, disfuncţia articulaţiei temporo-mandibulare şi dureri la nivelul gâtului, umerilor şi coloanei vertebrale.

De asemenea dacă un dinte este într-o poziţie incorectă, o muşcătură greşită dintr-un obiect sau aliment tare poate să cauzeze o fractură dentară , aceşti dinţi fiind mult mai expuşi la lovituri, accidentări şi fracturi, pentru că restul danturii nu preia şocurile în mod egal. Vorbim aici despre malocluzie si anume alinierea anormală al dinţilor sau a maxilarelor superior si inferior care împiedică închiderea corectă a gurii.

Mulţi oameni cu aspect inestetic al dinţilor au probleme cu adaptarea la un mediu social, sunt retraşi şi dezvoltă complexe.

Dar toate aceste probleme pot fi rezolvate uşor printr-un aparat dentar, deoarece in ziua de astăzi aparatele dentare au cunoscut o evoluţie remarcabilă, ele fiind destinate nu doar copiilor ci şi adulţilor, tratamentele ortodontice moderne devenind astfel o soluţie avansată si eficientă.

Privite mult timp ca simple “curiozităţi”, anomaliile dento-maxilare au fost analizate si tratate  ştiintific abia spre sfârşitul secolului al XIX-lea si începutul secolului al XX-lea. Totuşi nu există o clasificare atotcuprinzătoare care sa includă şi să definească sintetic întreaga varietate a tablourilor clinice. Cea mai veche clasificare și cea mai des folosită este clasificarea lui Angle respectiv a şcolii americane (1889), care împarte anomaliile dento-maxilare în funcție de raportul molarilor de șase ani astfel: clasa I Angle, clasaII/1 Angle, clasa II/2 Angle, clasaIII Angle. Alte clasificări sunt clasificarea pe sindroame (a şcolii germane) , clasificarea clinică a şcolii franceze etc.

Toate aceste clasificări însă au ca numitor comun o serie de anomalii care sunt manifestate clinic si care pot fi corectate ortodontic :

Dizarmonia dento-maxilară

• Dinţi înghesuiţi – când există prea mulţi dinţi pentru a avea loc pe arcada dentară
• Dinţi distanţaţi – când există spaţii interdentare generalizate (apar mai rar) sau localizate cum este diastema
• Dinţi ectopici sau cu inversii ale poziţiei

Pe lângă anomaliile dentare în categoria malocluziei avem si anomaliile in cele trei planuri: vertical, transversal si sagital

• Ocluzie deschisă – se prezintă prin existenţa unui spaţiu respectiv lipsa de contact intre între incisivii superiori si cei inferiori, atunci când muşcaţi pe dinţii posteriori
• Ocluzie încrucişată – este o anomalie in relaţia transversală şi are ca efect faptul că dinţii superiori nu se suprapun peste cei inferiori si se manifesta prin ocluziile lingualizate sau palatinizate (uni- sau bilateral)
• Ocluzia inversă, respectiv angrenajul invers frontal este expresia unei anomalii de pozitie sau simptom in cadrul înghesuirii dentare dând un aspect de buldog, când dinţii frontali inferiori sunt ieşiţi mult în faţă sau cei superiori sunt retraşi mult în spate

Medicii specialişti recomandă ca ideal prima vizită la medicul ortodont să aibă loc între vârsta de 5 pana la 7 ani, mai ales daca avem suspiciunea legata de existenţa unor probleme ortodontice..

Anomaliile dento-maxilare descoperite şi tratate din timp conduc către un rezultat rapid, stabil în timp. A aștepta până la erupția tuturor dinților definitivi sau până la terminarea creșterii poate conduce la dificultăți în corectarea anomaliilor și la dezvoltarea unor probleme dentare mult mai grave.

În plus, tratamentul ortodontic început de timpuriu asigură pacientului o rezolvare mai rapida si mai eficienta a problemei dentare, o perioadă mai scurtă de purtare a aparatelor dentare si in acelaşi timp scade riscul unor intervenţii secundare.