Scopul principal al procedurii este izolarea depresiunilor de pe suprafața masticatorie a unui dinte sănătos de alimente și microbi. În timpul sigilării, locașurile sunt închise cu un compus special care conține și eliberează fluor. Acest lucru întărește smalțul și îl face mai rezistent la microorganisme. Astfel, suprafața dintelui devine mai netedă, iar riscul de a dezvolta leziuni carioase este redus semnificativ.

De obicei, sigilarea dentară se efectuează numai în prezența șanțurilor profunde în dinte, care nu pot fi curățate eficient. Alte indicații includ:

– Predispoziție genetică la afecțiuni dentare. Aceasta se traduce prin o rezistență redusă a dinților la atacurile bacteriene datorită smalțului subțire, precum și o mineralizare slabă a dinților.
– La primele semne de demineralizare a smalțului (stadiul de pată alb cretoasă).
– Prezența leziunilor carioase pe partea laterală a suprafeței dintelui.

Important! Șanțurile pot avea diferite forme și adâncimi. Numai medicul decide asupra necesității de a le sigila. Cel mai adesea, procedura se efectuează pe acele depresiuni care sunt greu de curățat cu o periuță de dinți. În acest caz, acestea reprezintă un loc de acumulare de microbi patogeni, care determină dezvoltarea cariilor.

Cum se efectuează sigilarea dentară?

Igienizarea profesională este necesară înainte de sigilare. Prezența șanțurilor largi și comunicante poate deveni, de asemenea, un obstacol în calea procedurii, deoarece în acest caz va fi dificil să se aplice materialul sigilant în mod corespunzător.

Sigilarea dentară se efectuează în 2 moduri:

Neinvaziv – se efectuează în principal pe dinții de lapte, precum și în prezența șanțurilor de mică adâncime. Se recomandă numai dacă medicul poate evalua vizual pe deplin adâncimea șanțului. Nu necesită anestezie, deoarece sigilarea are loc fără utilizarea unei freze. Practic materialul de sigilare se aplică direct pe suprafața dintelui, fără nicio manoperă suplimentară.

Invaziv – șanțul foarte îngust este „aplatizat” cu freza dentară înainte de aplicarea materialului de sigilare. Această metodă este utilizată pentru formațiuni profunde atunci când fundul șanțului nu este vizibil. Înainte de sigilare, medicul dentist trebuie să se asigure că nu există procese carioase.

Important! Dacă există suspiciuni de carii în șanțuri sau fosete, nu se efectuează nicio sigilare. În acest caz, este necesară tratarea cariei. Dacă se efectuează sigilarea, aceasta va duce la aprofundarea și răspândirea procesului patologic. Ca urmare, este posibilă pierderea dinților.

Contraindicații

Principala contraindicație este caria în fosetă sau pe suprafața dintelui, inclusiv în zonele interdentare laterale. De asemenea, nu se recomandă efectuarea procedurii pentru copiii cu vârsta sub 6 ani.

Avantaje și dezavantaje

Sigilarea dentară vă permite să mențineți dinții sănătoși fără a utiliza o freză. Avantajele suplimentare includ:

– Oferă protecție suplimentară suprafeței dinților.
– Ajută la întărirea smalțului, care este important pentru ereditatea slabă.
– Oprește cariile la stadiul de pată cretoasă.
– Materialul sigilant se fixează perfect de plombele existente, ceea ce le crește durata de viață.
– Previne apariția cariilor secundare.

Dezavantajele includ, de asemenea, complicațiile care pot apărea la sigilarea dinților cu leziuni carioase preexistente ale smalțului. În unele cazuri, distribuția inegală a materialului poate afecta negativ mușcătura. Însă acest lucru iese complet din discuție dacă procedura este efectuată de un dentist cu experiență.